Dematurizare

Ma uit pe geam….In sfarsit am auzit zbarnaitul clopotelului.Nu mai suportam sunetul linistei si culoarea sangerie a peretelui din fata mea.Imi iau geanta in umar si ies din clasa.Pasii imi atarna pe podea caramizie nespalata de zile intregi  implorandu-ma parca sa ii astept.Scena in care ma aflu parca este punctului culminant al unui thriller.S-a gandit vreodata cineva cum e sa fii tanar?A gasit vreun filosof remediu pentru lacrimi?

Nu-mi spune te rog ca ai reusit sa-i uiti privirea..stranie si neinteleasa.Ti-au intrat in cap mii de lucruri care fara vointa ta te fac sa crezi ca nu a incetat niciodata sa se gandeasca la tine.Crezi ca uitandu-te la ora fixa te iubeste,de fapt e doar un reflex sau inainte de a adormi iti propui sa il visezi..urmand ca apoi dimineata sa te trezesti cu un zambet pe buze fantastic si neobisnuit..crezand ca a adormit gandidu-se la tine .De fapt el nu o face.Lucruri neimportante ii distrag atentia.Iar tu?De cand nu te-ai mai gandit la tine?Il iubesti in fiecare zi mai mult!Dar oare merita?

Si totusi nu incetezi sa crezi ca el o sa vina intr-o zi sa iti faca o vizita sub pretextul sa ude cactusul care altadata il iubea.si tu il dezbraci pierduta din priviri.o intrebare muta se ridica in aer:”il mai ai?”"mai ai medalionul?”. Nu o aude…Si atunci iti dai seama cat de putina viata esti fara el,cat de ocupata ai fost sa il iubesti, cat timp ai pierdut Si abia acum iti dai seama cate lucruri ti s-au prelins printre degete dar nu le-ai vazut.Acum recunosti ca ai fost surda,muta.si oarba.Multumita lui…Multumita lui acu iti curge prin vene un alt sange cu un singur nume plutind.”EL”

Hai sa uitam o clipa de ceilalti.Hai sa mergem pe un camp cu flori si sa alergam in nestire si tu sa-mi spui ca ti-am lipsit,ca dorul te-a macinat in tot acest timp,ca pasiunile noastre nu au inceput si nici sfarsit.Nu iti cer nimic decat o cana cu…compot si sa ma tii de mana.Lasa-ma sa uit pentru o clipa Tot.Esti aici si asta e cel mai bine.Mi-e bine!E noapte si e racoare..printre valurile cerului,luna blonda curge ca o spuma fina de sapun si se prelinge in sufletele noastre.Si e liniste.Si te privesc.Si stii ce imi doresc.Doar lasa-ma …

Uite, iti propun ceva.Hai pentru o secunda sa iesim din spuma de luna si piatra de soare ,din buretele de pamant, din tot.Hai sa-i lasam pe ei doi sub noi undeva jos tinandu-se de mana si noi sa ne inaltam doar ca sa le facem o poza.o poza care mai  apoi are sa fie perna de ganduri din seara asta.Pentru ca stiu ca odata cu venirea serii o sa dispara si campul si hinta de mandarine si cactusul de pe masa si tu si o sa raman eu acolo in mijlocul unui pamant plin de omuletzi minusculi surzi si muti nestiind ca vor fi si ei odata mari ca mine cu inima batandu-le in gat.Dar deocamdata se holbeaza la mine si nu inteleg ce imi spun.Dau sa plec dar nu ma pot misca.M-ai capsat aici.Ahhh!!De ce ai facut-o cand te-am rugat atat de mult sa ma lasi sa plec?Incep sa urlu,sa urlu sunete mute.Imi simt plamanii zvacnind si varsand lacrmi...

Esti atat de confuz.Si intizi spre mine brate de om care cufunda definitiv sentimentul ca-mi lipsea curajul de a marturisi.Aud cum noaptea se zbate in jurul nostru,cum inima vrea sa-ti iasa din piept si sa devoreze secundele ce ne inunda sufletele.Acum mi-e clar.Ai fost si vei fi mereu aici,soptindu-mi cum ai calatorit in lumea asta plina de durere in cautarea vaga a iubirii,dar toate drumurile duceau spre..mine.Stiu ca ti-a fost greu sa strabati pamantul de unul singur..tremur de dor..Uite-ma aici langa tine,te implor sa nu pleci…

Ma inghit amintirile si imi fac curaj sa iti apuc bratele.Dupa cum banuiam nu visez.Esti materie,celula,iar eu sunt langa tine priinvindu-te pierduta si incercand sa descifrez misterul lacrimilor tale.Deschid gura sa te intreb de ce plangi.Dar cuvintele mi se poticnesc in gat si imi simt corzile vocale arzand.Probabil acum tzip;dar nici asta nu se aude.Ma dau batuta.Te iau in brate si ma cuprinde dorinta sa iti gust buzele.Te sarut si dintr-o data parca intelegi ce vreau sa te intreb.Deschizi si tu gura sa imi raspunzi.Dar nici tu nu reusesti.Ma privesti si imi zabmesti.Ma saruti.Si eu inteleg raspunsul.Vezi?Am gasit o noua cale de comunicare.Dar ei nu o s-o inteleaga niciodata.Ei nu stiu ca odata am fost pe un camp si ne tineam de mana,si ca tu ai adormit cu capul pe pieptul meu si ca parul meu era jucaria ta preferata.Ei nu stiu de poza care m-a  adormit azinoapte.Nu vor sti pentru ca nu le pasa.Sunt prea insensibili.Nu stiu ca pe noi ce ne desprte ne uneste.Nu vor afla niciodata.

SPUNE-MI.Poti sa uiti?…Uitama-ma tu pentru ca eu nu o pot face.

fluturi?!?

Era pe plaja . Soarele rasarise. Stiu .Nu sunt fluturi pe plaja . Mie imi place sa visez. Si acolo, era o floare. Cand a razele au inceput sa arda cu o oarecare anxietate erau amandoi pe aceeasi floare. La inceput s-au uitat urat unul la altul. Era oare o singura floare acolo.?!?Era pentru prima data cand vedeau dimineata si totusi se uitau unul la celalalt fara vreo nevoie sa prveasca in jur. Apoi s-au desprins printr-un tremur fluid de aripi si au zburat. De pe o petala spre nicaieri…Spre nicaieri- uri diferite.

Apoi sau intalnit din nou. Erau deja foarte diferiti. Zburau in nestire. Mai gratios si radeau isteric fara glas. Apoi sau asezat pe un fir de iarba. Era prea inalt pentru ei si totusi prea mic pentru amndoi. S-au privit …din nou..stiau ca unul va cadea sau va ceda firul. Dar nu le pasa. Se priveau si continuau sa rada isteric . O picatura de roua a cazut intre ei si privirile le-au fost incetosate. Rasul a incetat. Zborul a cazut. Simteau aripile grele fara vlaga…si totusi..

Erau constienti ca erau frumosi. Erau un el si o ea , caci altfel floarea de pe plaja nu i-ar fi primit. Ei ii placeau povestile… El era albastru. Un albastru de sticla care parea aproape lichid, te asteptai ca aripile-i sa i se scurga , sa se dizolve, si in fluturul lor era ceva ce semana a val, ceva ce amintea de spuma marii. Ea …ea era enigmatica, albul aripilor ei era pur…pana cand niste puze s-au asezat pe servetul de hartie si le-au murdarit. Si carminul le-a patat. Pe albul ala, rosul se vedea parca mai pacatos ca niciodata…prohibitie…de la inceput. In zborul si in inimile lor.

Incepea sa arda.(dragostea) .Si sa le strapunga inimile. sa zicem ca ea il iubea cu toate ca il iubea prea mult ca sasi dea seama ca-l iubeste. El stia si visa…la o plaja si o floare..stand in capul oaselor si privind rasaritul oglindindu-se in spumele stravezii ale marii.. Priveau valurile care se spargeau si aripile lor s- au atins.Intr-o clipa el si ea s-au contopit intr-un singur fluture. Era fericire.Timpul se scurgea.La fel si viata din ei..Vroiau sa traiasca o clipa de fericire in putinul timp care le-a ramas.Si totusi ceva ii despartea..ceva..

Erau amandoi niste fluturi fara prea mult curaj. Ceva-ul ala i-a speriat si ai zburat din nou unul din calea celuilalt. Era deja amiaza Soarele incepuse sa le decoloreze aripile. Ea nu mai era asa fermecata de el si el i-a soptit ca inca o priveste , dar nu mai vede in ea nimic enigmatic, ca o placea pentru ca era pura, dar incepe sa ii observe rosul acela interzis. Ea ii spune ca aripile lui se pierd pe cer si nu il va gasi daca il pierde .Si s-au indepartat. Si-au dat seama apoi ca le era dor sa stea pe aceeasi floare,sa tremure odata cu picaturile de ploaie…Sa fie doi si totodata un tremur, sa zboare cu aceeasi boare de vant. Si s-au intors si au mai reusit incaodata sa isi dea seama ca se iubesc…Ea nu uita insa cuvintele lui. El isi pierduse ceva din siguranta cu care plutea…

Si inca o zi in paradis…Au fost doi fluturi frumosi. Ceva ii schimbase. Sa fiE oare timpul? S-au privit in ochi..au zambit..un sarut dulce amarui a aprins in el o noua flacara..Stia ca o iubeste. Dar a fost las.Ar vrea sa-i spuna acum.Dar ea are privirea goala.Un suras enigmatic i se intipari pe fata..Si cu sufletul gol ii spuse:te iubesc! Apoi isi ridica aripile in vazduh..Privi soarele. Era fericita…Apoi a disparut..In urma ei a ramas scrum. El era uimit! O pierduse..dar va fi bine. Spera…
Era acum seara. Fluturii mor seara… Dar va fi bine. Sa speram.Va fi bine cu alte milioane de fluturi si alte milioane de flori vor primi povesti..poate nu toate vor avea sfarsitul trist…va fi totusi bine…speram.

Pentru ca stie ca ea va fi acolo pentru totdeauna..va spera!

stiti ca ne iubiti,

friend of accro si insasi accro au chocolat